Showing posts with label ipocrizie. Show all posts
Showing posts with label ipocrizie. Show all posts

20 August 2015

Apostolii jegului

Un singur lucru mi-a zanganit neplacut in urechi, din tot noianul de stiri despre protestul medicilor.
Unul intervievat se plangea ca de atata stress, daca tot li se interzic atatea si sunt paziti si urmariti si turnati, poate le scapa mana pe bisturiu cumva.

Si aceasta amenintare nevoalata, acest firesc strans de coaie, acest "pulica, nu uita ca ajungi deschis ca geamantanu-n vama la mine pe masa" m-a umplut de scarba.

Iertati-ma daca nu reusesc sa-mi pis ochii de mila absolut tuturor medicilor care protesteaza. Multi sunt chinuiti, umiliti, revoltati, asa este. Insa mai sunt si multi altii. Carora le-a intrat in sange si obiceiul de a umbla cu buzunarul halatului cascat spre pacient, si cel de a mentiona serafic la momentul oportun cum doamne fereste, sunt multe rele pe lume asta, dar bisturiul e la el. Stiti, nu prea pot sa inghit usor galusca cu doctorul apostol, care trebuie hranit si bibilit de intreaga comunitate, ca altfel e vai si-amar si de noi si de el.
Una e sa fii hranit si alta e sa mulgi. Sunt destui pe care nici mama maririi salariale nu i-ar ostoi. Cand tu vii si promiti salarii de 7000 lei (de unde dracu stie, eu zic ca ar fi decent dar e o minciuna gogonata, de unde sa-i scoata?) cuiva care primeste un minim de 500 lei (operatie polipi de exemplu, la Gr Alexandrescu - cred ca am mai mentionat in trecut cum nu am dat si totul a fost ok ) per operatie de 30 minute inmultit cu dracu stie cati pe zi, ca erau full saloanele, e cam greu. Apostolii saltati in ziua respectiva aveau cateva mii de lei noi spaga (pardon, cadou, prinos, ofranda, nu va ofensati, sa nu va tremure manutele) doar din ziua respectiva. Si atunci pe cine imbiem cu 7000?

Si de ce doar medicii se pot ofensa? Cu mine cum ramane? Cu toti noi astia cum ramane? Cu noi, astia care dormim pe ciuci langa paturile copiilor cu saptamanile, care ne gasim batranii lipiti de musama (daca nu ne manifestam atentia fata de infirmiere), care ne alegem cu copii cu handicap pe viata (vezi povestea cu patul de la mine pe blog - n-a dat spaga, p!la cezariana sau macar asistenta medicala, circulara de cordon si copil pe veci ramas leguma), care nu putem naste, trai si nici macar muri cu un minim de decenta fara sa ne guduram de parca ne-am imbolnavi sau am făta (termen consacrat din salile de nasteri, se pare) ca sa facem apostolilor in ciuda. Maica-mea a fost lasata odata intr-o rezerva la Socola. tata a luat-o o luna mai tarziu cu un ochi vanat si o mana rupta. Rupta. In rezerva. Nu stia nimeni nimic. Apostolii erau chiori si slugile lor de-a pururi inocente. Cum pot manifesta intelegere? cum sa nu-mi doresc sa inceteze asemenea practici?
cum dau eu vina pe sistem in situatia data?

Copii legati de pat, gravide santajate, bolnavi mental batuti, umiliti, torturati, rude stranse cu usa, vieti atarnand nu de un fir de par ci de un plic, mii si mii de povestiri despre cum cutare avea sa traiasca sau nu daca dom profesor sau onoratul domn doctor avea sa-si primeasca dreptul solicitat.

Pana cand sa ne cacam pe noi si sa dam vina pe acest impersonal, vag si imposibil de cuprins sistem? Sistem o pula, ma. Voi sunteti de vina. Voi, leprele din el, hrapareti, lacomi, insensibili, nenorociti, japcari, cruzi, criminali. Voi ati gasit sistemul, nu el pe voi. L-ati gasit si v-ati culcusit instinctele de capuse in el. Ati facut pui si i-ati hranit cu sange si cu bani. V-ati facut de ras tagma, breasla, cum vreti voi sa-i ziceti. Juramantul lui Hipocrat a ajuns juramantul lui Hipocrit pentru voi. Ati impins din ce in ce mai agresiv pe putinii care sperau sa supravietuiasca, sa fie cinstiti, sa fie demni. Ati complotat si ati mormait si-ati imbrancit pana ati scapat de ei. Din cauza voastra pleaca. Plecam si noi, sa nu mai incapem pe mana voastra, va pleaca si colegii, de rusinea a ce au ajuns. Iar acum va ofensati, taica.
Si ne avertizati ca daca se taie macaroana cu plicul, intr-o buna zi poate va tremura bisturiul in mana. Taia-v-ati pula cu el.




Read More

06 March 2013

Fragment de dialog despre masturbari afective



Eu: io daca as vrea vreodata sa imi dau foc la cur m-as duce pe [....]si as scrie urmatoarele
Eu: o mare parte din facatorii de bine fac bine doar ca pe o masturbare sufleteasca in public.
Eu: trantesc niste bani sau trei boarfe, nu intreaba, nu ofera solutii reale
Eu: dar pur si simplu fac gestul atunci in prezent pentru a se
Eu: scalda in lumina propriei aure de benefactio
Eu: ii doare in cur ce , cum  , unde ajung hainele
Eu: de CE nu are aia cu ce sa ia
Eu: oare o sa aiba peste 3 luni
Eu: ce va face, ce solutii va lua
Eu: ei vor doar sa vada si sa auda ah, sa va dea dumnezeu sanatate, multumesc
Eu: ce ma faceam fara voi
Eu: oameni buni cu suflet mare si credinta-n dumnezeu
Eu: si asta-i unge pe suflet, un adevarat lubrifiant afectiv
Eu: si isi cumpara portia asta de orgasm de ego aruncand maruntis la copii cersetori pentru ca sunt mici si se roaga frumos de tine
Eu: ignorand sau refuzand sa admita ca sunt batuti si drogati si sclavi
Eu: si ca banii lor perpetueaza asta
Eu: aprind lumanari
Eu: urla sa NUUUUU se desfiinteze nush ce amaraciune de adapost de caini
Eu: fara sa le pese ca ala e un lagar unde mor zdrobiti, flamanzi
Eu: si tot asa.
Eu: intelegi? o laba afectiva, asta e mila asta falsa.

Read More

12 October 2012

Variatiuni pe tema data

Se dau reclamele celor de la Secom.

Se ia aceeasi structura (absenta de) logica.

Si se continua pe firul dat.


"Scumpa mea prietena blonda, esti proasta.
Proasta gramada.
Proasta de dai in balti. Proasta de pute dupa tine. Proasta de n-ai idee.

DAR STAI!

Nu despre tine vorbeam! doar despre culoarea parului tau. Aia e sursa prostiei! In nici un caz nu vroiam sa te jignesc. eu te apreciez foarte foarte mult. Doar ca esti proasta de ragi. Din cauza parului, ma-ntelegi.

CUMPARA ACUM vopseaua mea "Smart brunettes"!

Rezultat garantat pentru imbecili!"

Daca mai aveti variante , scrieti-le. Cum sa jignim complet gratuit cat mai multe categorii, promovand fara succes un produs absolut ineficient. Fireste, Secom sunt maestrii absoluti pe felia asta, dar putem incerca si noi pe langa ei.



Read More

Iubeste Ura

Ghici cine a luat la repezeala domeniul iubeste-i.ro si a construit mareata fabrica de dres busuioace?

Aceiasi cretini despre care vorbisem zilele trecute.

Sursa: Edith L., Facebook.

Acum incearca sa ne explice, cretinilor de noi plini de ura si de neuroni in nevoie de optimizare, ca de fapt asta era si planul - serios, asa planuri va faceti voi, cu domenii luate de pe o zi pe alta -

Si ca jgnire suprema....un cont, sau ce e ala, de donat bani.

Cum adica. Tu ma injuri si eu sa-ti fac cinste?
Tu ma spurci si eu sa-ti multumesc?

Tu ne jignesti si tot noi sa donam bani pentru cei jigniti?

Doneaza tu, boule. Doneaza tu, sub forma de daune morale, binemeritate, fiecareui om jignit si indurerat de balciul tau. Doneaza bani, nu pilule cu cacat.

Noi de bine de rau ne-am ajutat deja intre noi fara sa ne spurcam, fara sa ne jignim si fara sa ne indureram si mai mult viata.


Read More

10 October 2012

Uraste-i pe toti. Dar cumpara-le suplimente.

Asta e campania:

http://uraste.ro/video/

Si asta e opinia mea vizavi de ea:

Mesajul, oricare ar fi el, e extrem de prost formulat. E jignitor, diletant si dureros.
Autismul sau Alzheimerul nu sunt curabile in momentul de fata prin administrarea vreunui supliment alimentar.
Explicatia celor care au creat clipurile e ca ideea nu era sa urasti pacientul ci boala. Ok scuza-ma, dar ti-ai luat metafora dintr-o putina de cacat si ai uitat sa dai cu dusul pe ea.

Quote:
"Uraste-ti baietelul care a devenit de nestapanit. Uraste-ti baietelul care niciodata nu vrea sa stea locului si nici nu te asculta. Uraste-ti baietelul care se enerveaza din nimic si se poarta urat cu ceilalti."

Quote 2:
"
Uraste-ti tatal care nu mai stie ca-ti plac ciresele. Uraste-ti tatal ce nu mai stie care este echipa ta de fotbal preferata. Uraste-ti tatal care nu mai are povesti noi de spus."

Nu, degeaba o dai la intors explicand ca de fapt nu asta trebuie sa urasti ci boala in sine.
Nu stiu pe nimeni sa iubeasca alzheimerul sau sa adore faptul ca are un copil autist. Nu stiu pe nimeni mandru ca are cancer. Nu stiu pe nimeni entuziast de leucemia copilului sau. N-am intalnit vreodata un parinte bucuros ca are un copil afectat de sindromul Down. Deci partea cu "sa uram boala" e egala cu "sa ne fie frig iarna".


Eu vazand clipurile astea am revazut derulandu-se prin fata ochilor mei toata existenta mea alaturi de mama, cei 18 ani (vreo 15 rememorati maxim) chinuiti, plini de zbucium si de efort si de negare si de acceptare si iar de negare. 15 ani de zile am incercat sa o salvam in fel si chip, 15 ani de zile s-au turnat pastile in ea cu pumnul, 15 ani de zile au alternat terapiile, 15 ani de zile ne-am ticnit cu totii , 15 ani de zile tata a trecut de la popi la medici, de la medici la pretinsi naturisti, 15 ani de zile i-am intins toate mainile posibile incercand sa o prindem, sa o salvam de la inecul in propria uitare.

15 ani de zile am vazut-o sfaramandu-se picatura cu picatura, 15 ani de zile am vazut-o uitand incet incet, mai intai cateva nume, apoi cateva strazi, apoi cateva cifre, apoi sa se semneze, apoi numele meu, apoi numele tatei, apoi numele sau, apoi sa deschida usa apoi sa inchida usa, apoi sa se imbrace, apoi sa se dezbrace, apoi sa foloseasca toaleta, apoi sa manance, apoi sa inghita, apoi in final vegetativ sa mai functioneze, a uitat sa digere, a uitat sa asimileze a uitat tot, tot corpul sau s-a retras in sine, tot creierul sau s-a ascuns in sine pana cand a uitat intr-un final si sa mai traiasca.

Si tu vii si-mi spui, stimabile imbecil, purta-mi-ai papucii macar un an din viata ta, ca:


"Uraste-l, pentru ca acesta nu este tatal tau. Este doar boala care incet, incet ia chipul lui. Boala care poate fi invinsa prin grija si iubirea ta."

Ba fix ta-su e. Si fix mama mea era. Asta e greseala cea mai mare pe care o poate face cineva, fie medic fie membru al familiei; sa se amageasca cu ideea ca bolnavul "nu mai e el", sa demonizeze boala, atribuindu-i o personalitate falsa. Ba da, el e. Asculta-ma, citeste-ma, daca ai pe cineva bolnav de asa ceva sau de autism sau de altceva. Tot el e. Tot ea e. Tot ei sunt. Crede-ma, te implor, da-l dracului de blog da-o dracului de campanie, crede-ma, tot ei sunt. Acolo, ascunsi sub valul de simptome, acolo, ametiti de pumnul de psihotrope si neuroleptice, acolo, confuzi, uitati si uitand, neintelesi si neintelegand, crede-ma, acolo e tot sora ta, acolo e fratele tau, acolo ti-s parintii, acolo ti-s bunicii. Acolo sunt cei pe care ii iubesti, acolo sunt cei ce te iubesc, acolo, inauntru, orbecaind singuri in timp ce tu te protejezi de propria durere repetandu-ti ca nu sunt ei. Ba da, ei sunt. Nu le taia si ultima cale spre tine, nu-ti reteza compasiunea, nu iti masca durerea, nu te feri de ei, nu-i trimite departe de tine, nu pretinde ca au plecat deja. Crede-ma sunt ei, sunt acolo si au nevoie de tine. Nu e nici un demon si tu nu esti vreun cavaler iar cacatul asta de supliment alimentar pe care il vand dobitocii astia NU e vreo lance de argint cu care sa poti invinge balaurul. Si cand vei constata iarasi ca nu merge, cu ce ai ramas? Cu ura? 

Imi amintesc de o scena, in care bombaneam prin casa, convinsa fiind ca vorbesc la pereti - asa ma asigurasera toti medicii, asa se decisese sa creada si tata, pentru ca e mai comod asa, e mai putin dureros asa - si o intrebam pe maica-mea de ce s-a adus pe sine in halul asta (de parca ar fi putut opri cu ceva evolutia bolii), de ce imi fute viata zi de zi, de ce nu-mi raspunde, pentru ca de luni de zile cazuse in mutenie.
Si cum peroram eu acolo, ba schelalaind ba bombanind, i-am auzit vocea. Dupa luni de zile de tacere oarba, de intrebari fara raspuns, de silabe guturale rare, i-am auzit vocea, clara si blanda ca in vremurile bune.

"Dar tot ce-am facut vrodata a fost pentru tine. pentru tine traiesc, pentru tine incerc. Dar ce sa fac daca aici - si degetele fine au ciocanit fruntea si mi-a oferit aproape uitatul sau suras dezarmant, dulce amarui, cu arcuirea fina a buzei - , daca aici nu mai merge..."

Apoi a recazut in mutenie. insa de atunci am refuzat sa o mai privesc ca pe o boala. Ca pe un demon care poseda ce a ramas din mama. Am implorat, am intrebat, am cerut alte vorbe, nu le-am mai primit prea curand, insa de atunci am continuat sa pandesc, sa vad, sa deschid ochii cu adevarat. Si am vazut. Mi-am revazut mama, uitata si pierduta intr-un morman de ganduri nepuse cap la cap, am regasit-o in uitarea in care o aruncaseram si noi, noi care deja vorbeam dspre ea la timpul trecut, noi care o tradaseram crezand-o inchisa ermetic intr-o alta lume.  Am avut ocazia sa vad sclipiri si tresariri si sa o revad din cand in cand, luptand sa ne regaseasca, luptand sa iasa, ca o victima in valuri prea adanci, iesind doar pentru o frantura de zambet, pentru o clipa, pentru un cuvant la suprafata. Si pentru momentele acelea, pentru acele minuscule fragmente din ea, am continuat sa o iubesc si sa-i fiu alaturi, am continuat sa o tratez ca pe o persoana, am continuat sa ma gandesc la ea nu ca la "cea bolnava" ci mama mea, mama mea care citea carti bune, mama mea cu ironii fine, cu maini pricepute, cu zambete blande si cu resemnari nestiute.

Si nu, nu am urat-o niciodata. Nici pe ea nici boala sa. Am luptat pana la epuizare si am pierdut; si multi vor mai pierde acest razboi si nimeni, absoilut nimeni, nu detine astazi o arma medicala contra bolii acestia, deci ridicolul produsului asta e cu atat mai mare.
Ura e altceva. Poate atat v-a dus capul, dar ce-am simtit noi fata de parintii nostri, ce simt parintii fata de copiii lor bolnavi nu e ura, stimati cretini. E durere, e disperare, dar niciodata nu e ura.

Si stupiditatea continua, fireste. Nu pot sa cred cata trivializare si prostie pot fi compactate in doar cateva randuri.

"
Grabeste-te, fiecare zi e importanta. Ajuta-ti baietelul sa devina fiul pe care ti l-ai dorit dintotdeauna, cu Neuro Optimizer."
"
Grabeste-te, fiecare zi e importanta. Adu-ti tatal adevarat inapoi cu Neuro Optimizer."
"
Este doar boala care incet, incet ia chipul lui. Boala care poate fi invinsa prin grija si iubirea ta."

Deci asta era! N-am iubit-o indeajuns! N-am avut destula grija de ea.
Ce incercare patetica de culpabilizare. Idiotilor.
Pot sa cumpar 3 tuburi, sa i le pun in loc de flori pe mormant cand mai ajung, sa-i arat ca macar am iubit-o?
pot sa ii fac o felicitare de 8 martie cu suplimentele voastre alimentare? Care apropos au aceeasi compozitie cu orice rahat cu perje de MemoPlus, nu au absolut nimic revolutionar sau nou sau dovedit eficient?

Singurul lucru care trebuie urat sunteti voi. Voi cu maclavaisul vostru incapsulat, voi care ne mercantilizati durerea, ne jigniti inteligenta si ne speculati traumele.
Nici daca ar fi util cacatul vostru de produs nu l-as cumpara vreodata.

Nici daca ati fi vanzatorii ultimii paini de pe pamant nu as lua-o.
Daca ati vinde ultima carte din lume m-as lasa de citit.

Sunteti mai morbizi si mai imbecili decat o firma de servicii funerare cu inscriptia de "mai poftiti pe la noi". 





Read More

20 January 2012

Şi voi, când?

Nu-i aşa că aţi auzit suficient de des întrebarea asta încât să vă fi construit deja un şubred scut de scuze şi glumiţe spuse printre dinţi?
Aţi crezut că aţi scăpat de ea când, mai împinşi de la spate de neamuri, mai de un soi de resemnare tacită, v-aţi luat cu acte.
Ei bine, nu. După "şi voi când vă căsătoriţi", vine invariabil "şi voi când faceţi un copil"

În caz că vă gândeaţi că într-un târziu veţi avea un copil şi veţi scăpa de întrebarea asta, ei bine vă înşelaţi; urmează "şi un frăţior sau o surioară pe când."

(nu mai pot, diacriticile naibii, parca vorbesc pe tocuri. Am sa le pun dupa. Momentan ma descalt.)

Te uiti adanc si trist in ochii imbecilului de interlocutor care tocmai te-a intrebat cand ai te gand sa te futi si tu cu folos (imi cer scuze, dom'Sorin), tragi aer in piept si te intrebi ce sa raspunzi.
Poate ar fi nimerit sa raspunzi "cine, eu, cand fac copii? ACUMA!" si sa rastorni consortul / consoarta pe masa, tragandu-i jos chilotii.

Adevarul e ca intrebarea este cat se poate de vulgara, indiscreta, prosteasca, inutila si riscanta.
A intreba pe cineva care nu isi doreste copii cand are de gand sa ii faca e ca si cum ai intreba o fetita de 8 ani cand are de gand sa si-o traga. Sunt pur si simplu etape in viata unui om care trebuie sa treaca de la sine, sa se incheie, sa fie complete.

Nu te poti naste dorindu-ti copii; daca patesti asta, you're seriously fucked up in the brain. Nu-mi pot imagina un copil intreg la cap dornic sa procreeze. Sunt etape in viata individuala care nu trebuiesc grabite si fortate sa apara; dovada ne stau generatiile intregi de decretei , de copii facuti in sila, de avorturi ratate, neiubiti, tratati cu ura si repulsie si incarcati de o panoplie de reprosuri absurde. Nu faceti copii de gura altora niciodata; vremurile in care aveam norma de puit s-au dus si din fericire nu se mai intorc.

Unii oameni nu ajung niciodata in etapa cu facutul copiilor; asta NU inseamna ca sunt, cum cred diverse tute si tantalai, niste neterminati sau niste egoisti sau niste infantili. Am prieteni excelenti, fiinte altruiste, inteligente, cu o viata perfect normala, cu farama lor de fericire care pur si simplu nu isi doresc copii.
Mai am si unii care nu-si doresc pana cand isi doresc si cand in sfarsit isi doresc, ii fac.
Eu pana sa imi doresc sa am copii nu-mi dorisem fix deloc. Si nu, nu sunt acum mai buna, mai desteapta, mai ceva, acum ca am facut unul. Si da, intrebarea respectiva m-a iritat pana DUPA ce am facut, drept dovada postul asta. Mai ales ca aceiasi oameni care imi pazeau curul cu un interes nedisimulat au radiat victoriosi de parca eu ramasesem gravida numai sa scap de gura lor.

Si sa nu mai zic de latura dureroasa a intrebarii asteia. Sunt unii oameni care isi doresc copii dar nu-i pot avea. Nu-i pot avea inca - in cazul fericit - sau nu ii pot avea deloc - in cazul nefericit. Si sunt mai multi decat credeti, mai aproape decat ati sti.
Am o prietena nascuta sa fie mama. Serios. Nu e nici un compliment si nici o insulta, e o simpla constatare. E nascuta sa faca mici pui vii, sa-i hraneasca cu lapte si sa le teasa nopti din vise si zile din zambete. Daca ati cunoaste-o v-ati dori toti sa fiti copiii ei, desi e mai mica decat majoritatea voastra - cred.

Si ei bine, minunea intarzie sa apara la aceasta prietena. Si o vad mereu strangandu-si toate sperantele intr-un ghem mic si pulsatil si ma strang si eu in mine odata cu ea si sper. Intr-o zi sii-a publicat pe net cateva poze cu Alex al meu in brate; era atat de zambitoare si de fericita. La scurt timp dupa insa, sperantele i s-au mai naruit odata; si-a revenit dar i-ar fi trebuit timp sa planga in sine, tmp sa recapete forte sa o ia de la capat....si fix in timpul ala apare o vaca. Evident, clasic, vede poza cu prietena mea cu plodul meu in brate, precoca si prspicaca (sic!) fiind deduce ca nu-i al ei si la fel de mecanic cum zici "noroc" cuiva care stranuta scrie "si tu cand faci unul".

Cate organe reproductive nu au zburat verbal catre aceasta domnisoara si cum s-au impletit si invartit in drumul spre prea larga sa gura. Oh, vai. S-ar fi crapat in doua Capela Sixtina iar Iehova si-ar fi retras de rusine indexul intins catre Adam si si l-ar fi infipt in urechi sa nu mai auda.

Rezumand. Terminati-o cu "si cand faceti copii". Nu va freaca pe voi grija cand se vor inmulti altii. Daca va e frica sa nu va prinda botezul nepregatiti, in mod sigur veti avea minim jumate de an sa strangeti bani de cadou. Daca va simtit singuri si parasiti odata ce ati devenit parinti, faceti-va ordine in prioritati; si oricum, nimeni nu se va pui doar ca sa va tina voua companie.

Howgh!
Read More

21 November 2011

Strugurii acri.

Nu suport femeile geloase. Si acre. Deloc deloc deloc. Nu suport pepiniera de soacre care sta la cafea si toaca marunt marunt "destrabalatele" si "uratele" care indraznesc sa aiba mai mult succes decat ele sau sa fie mai frumoase decat....pardon, sau sa fie frumoase si atat.
Imi plac femeile frumoase. Nu sexual ci pur estetic. imi plac oamenii frumosi. Si cand gasesc ceva ce imi place ma invart de colo colo incercand sa arat sa se minuneze si altii. Parca n-are haz de unul singur.

Si dau sa zic uneia sau ma rog, sa zicem pe fb "uite ce mistoaca ii asta" . Si prmesc ca replica un castronel cu muraturi.
"Ce fata, unde vezi frumoasa. Uite ce gura are si ce ...[insert fucking not existing flaw here]"
Sau un castronel cu castraveciori la otet.
"Ce, pai cu atata machiaj si photoshop si operatii estetice si eu arat asa"
Ba nu fa, nu arati asa. iti garantez eu ca nici cu 14 liposuctii pe ora, 4 kile de colagen, un batalion de maseuri si o caruta de colonhelp nu arati asa. Ca daca aratai asa, erai tu acolo in poza si ea aici strepezindu-se.
Si fireste, sa nu uitam platouasul cu agurida al cuvioaselor:
"Da, fata, dar am auzit ca e o proastaaaaa....Si e si usuratica, asa, stii, umpic curva"
asa, si?
poate voi suna deranjant, dar de cand ii pasa pulii de suflet, ca sa zic asa. O femeie poate fi frumoasa si sa fie zbaunitor de proasta sau inspaimantator de malefica, dar asta nu-i ia deloc din frumusetea fzica.

Mdea. deci renunt la a mai arata chestii faine femeilor. Ma indrept catre barbat'meu. Care fireste, se pricepe la feei frumoase, ca doar m-a luat de nevasta pe mine, care-s cea mai cea.  Si spre deziluzia mea, ce primesc.
Hinca un castron cu struguri acri mascati sub o blazare impenetrabila.
"nu, sorry, nu vad nimic fain la asta."

"cum nu vezi, ba?!" ma ragusesc eu paroxistic.
"n-are nimic deosebit."
"unde dracu ai mai vazut tu femei din astea asa cu nimic deosebit umbland pe strada?"
"am vazut o gramada si mai si."
"??!! UNDE, sa le pozam sa ne umplem de bani"
"oriunde"
"ffs."

Asa ca va arat voua, na, doua femei mega frumoase romance. ca asa zic eu. eu zic ca sunt foarte frumoase. ma doare in cur de cat au in cap, cu cine si-o trag, ce valori etice detin si cate balene ar salva maine. Sa nu v-aud ca ziceti si voi "nuthin special". Seriously.

Prima e Madalina Ghenea, si ca mica mandrie personala, eu am vazut-o pe niste bloguri de fashion si am tot trambitat despre frumusetea asteia inca dinainte sa ii faca ochi dulci lui capmic Dicapra ala si astfel sa ajunga si prin monden.





A doua e o tanti ale carui triluri nu-s deloc compatibile cu gustrile mele, but you know what, there's always the mute button.



Na. Astea doua sunt foarte foarte frumoase. Sa moara muraturile.
Read More

Facebook

Karioka. Powered by Blogger.

Tags

#rosiamontana (2) 198 (1) abuz (8) adoptie (2) AION (1) ajutor (10) alaptare (1) alimentatie (10) amintiri (17) animale (3) anotimpuri (3) arta (1) atelier (1) autism (1) award (1) babywearing (4) bac (2) Basarabia (2) biciclete (1) Bucuresti (1) bullshit (5) Cai (1) caini (15) capot (1) carti (3) carti pentru copii (2) cărți traduse (3) coada-coada (1) concediu (7) concurs (3) condus (1) copii (67) coruptie (4) cos saptamanal (1) crima (5) CRJ (1) crossbordering from andreanum (1) culinar (16) custom made (1) dana blandu (1) daydreaming (4) despre copii (2) dezvoltare (10) dezvoltare personala (1) doi ani (2) dumbrava minunilor (1) entatie (1) femei (6) film (5) filme (2) filozoafa de weekend (4) fotografie (2) frumoasa si chestia (1) fumat (2) gaming (2) Gheorghe Serban (1) gramatica (3) Grigore Alexandrescu (2) htc (1) intentii (6) internet (24) interviuri (13) ipocrizie (7) Irecuperabili (6) keywords (2) la dentist (4) lene (1) liebster (1) limba romana (1) liniste (4) lol (15) Mamagolo (1) maria rosetti (1) Maruta (1) Mihai Ciobanu (1) music (17) nutritie (2) oameni (68) odiseea imobiliara (3) pedofilie (2) penal (1) poezie (1) polipi (1) prostie (18) psihiatrie (1) psihologie (1) reclama (11) recomand (11) religie (6) ring-sling (2) roborock (1) romania (1) rosia montana (1) ruxanda guger (4) sanatate (6) sarcina (2) scurte (20) shopping (2) Simona Tache (1) sling (1) spaga (2) spital (4) sport (2) teapa (2) tv (5) unguri (1) Veronica Bereanda (10) viata de zi cu zi (80) Waking up (11) web (2) World of Warcraft (7) wow (1) WTF (26) www.davidkinsella.com (1)