07 November 2016

Listă mică de dorințe insignifiante


  • Să reușesc să strâng toate cărțile lui Zola - din fericire nu-i așa greu, doar să am timp să umblu pe la anticariatele din centru, înainte să ne mutăm biroul în mai știu eu ce fundătură;
  • Să mă țină faptul că m-am lăsat de mâncat unghii
  • ....de ținut de lăsatul de fumat nici nu mai îndrăznesc măcar să zic ceva;
  • Să strâng și măcar o parte din cărțile lui Serge Brussolo - astea-s mai greu de dibuit pe la anticariate
  • Să ajung din punctul A în punctul B în trafic fără să mai trec prin X, Z, Y, W, Q, R, Ș, Â, T. De exemplu azi am avut de rezolvat o plombă și de scos un concediu medical. Din Regie în Primăverii. Am ajuns și la destinație, dar înainte de asta am ajuns prin Panduri, Iuliu Maniu, Eroilor, Berzei etc șamd. La întoarcere am ajuns prin Aviației, etc...mă rog, e și aia o cale, desigur. Dar nu cea propusă inițial. Waze era mort, desigur.
  • ......
Of, nu pot să continui în aceeași notă.
Vedeți voi, chestia asta e un draft mai vechi, a fost scrisă înainte. Înainte de scuturătura care mi-a cam făcut praf tipul de priorități și dorințe pe care mi le fixasem înainte.
Acum am ajuns ca o babă. Cred că ne unesc și vârsta (deja intru la segmentul antirid al campaniilor cosmetice, la anul fac 35) și vulnerabilitatea, efemeritatea brusc și cam brutal conștientizate. Parcă m-a luat cineva de ceafă, mi-a arătat preț de o secundă un hău, apoi m-a tras repede înapoi. Sunt pe teren solid acum, dar nu pot uita hăul. Prețuiesc altfel pașii.

Așa că reluând, să văd ce mai iese din lista asta, după. 
  • Vreau să fim toți sănătoși. Cât mai mult timp. Urarea asta atât de neglijată, folosită ca formulă de rămas bun uneori, uzitată până la estomparea înțelesului său. Urarea asta mi-e tare dragă acum, și altfel o ofer și eu altora. A încetat să mai fie o vorbă goală. Urez și îmi doresc mult sănătate.
  • Ne-am impus de puțin timp să punem lunar bani deoparte - o sumă micuță, dar să punem ceva totuși. Știu că unii fac economii dintr-a 5-a, dar uite că noi abia acum reușim. Sper să o ținem tot așa, e reconfortant și util să ai un mic fond pentru urgențe.
  • Sper să nu fac vreun accident cu mașina. am ambiții zic eu modeste, dar în lumina tristelor evenimente recente, poate că nu-s așa ușor de menținut. Admit și predic cui dorește să audă că permisul auto e o chestie utilă, chiar și pentru mine, eu care am insistat atâția ani de zile că nu am nevoie. Știu că voi suna ca o nevastă de taliban scăpată din beci, dar e excelent să poți duce / aduce copilul de la cursuri și ateliere, medici, etc, să te duci să îți iei X chestii din Carrefour, sau pur și simplu să te duci unde-ți tună fără să urnești din casă o jumătate deseori necontaminată de cheful tău de drumeții. Deci prin prisma acestei utilități - vrei X chestie, du-te și ți-o ia - recomand și celor mai timide doamne să își ia permisul. Soții sigur vor fi încântați. Ai lor, măcar.
  • Să-mi păstrez cumpătul față de cei dragi și apropiați. Nu am nici măcar o scânteie de speranță dar nici dorință să fiu extraordinar de răbdătoare sau calmă cu cei din exterior. Mă cunosc, îi cunosc, și un temperament nevricos + oareșcare doză de mizantropism = nu prea multe șanse acordate celor din exterior. Dar bruma aia de tact și calm, sper să-mi ajungă pentru micul meu cerc de familie și prieteni. 
Atât. Pur și simplu nu par să-mi mai doresc nimic. Da, firește, dacă s-ar întâmpla anumite chestii ar fi fain, cum ar fi că ar fi fain să fac rost de cărțile acelea, să mi se aprobe un training pentru care am făcut cerere, să mai primesc filme la tradus, să mergem în Grecia la vară, dar și dacă nu se întâmplă, atât timp cât suntem în continuare sănătoși și împreună, sunt peste măsură de fericită. 
Abia aștept să vină sărbătorile să nimic. Absolut nimic. Am mai întrebat într-o doară pe unii, pe alții, faimosul ”ce faci de rev” dar mai degrabă consultativ, nicidecum ca (auto)invitație. Nu doresc să nimic. Vreau să desfacem bradul de plastic, să îi punem globuri de plastic, să-i dăm copilului cadoul ascuns încă din vară, și în rest, fie cum o fi. Nici cadouri nu mai vreau. 

Sănătate vreau, maică. Ceea ce vă urez și vouă.

0 comentarii:

Post a Comment

Facebook

Karioka. Powered by Blogger.

Tags

#rosiamontana (2) 198 (1) abuz (8) adoptie (2) AION (1) ajutor (10) alaptare (1) alimentatie (10) amintiri (17) animale (3) anotimpuri (3) arta (1) atelier (1) autism (1) award (1) babywearing (4) bac (2) Basarabia (2) biciclete (1) Bucuresti (1) bullshit (5) Cai (1) caini (15) capot (1) carti (3) carti pentru copii (2) cărți traduse (3) coada-coada (1) concediu (7) concurs (3) condus (1) copii (67) coruptie (4) cos saptamanal (1) crima (5) CRJ (1) crossbordering from andreanum (1) culinar (16) custom made (1) dana blandu (1) daydreaming (4) despre copii (2) dezvoltare (10) dezvoltare personala (1) doi ani (2) dumbrava minunilor (1) entatie (1) femei (6) film (5) filme (2) filozoafa de weekend (4) fotografie (2) frumoasa si chestia (1) fumat (2) gaming (2) Gheorghe Serban (1) gramatica (3) Grigore Alexandrescu (2) htc (1) intentii (6) internet (24) interviuri (13) ipocrizie (7) Irecuperabili (6) keywords (2) la dentist (4) lene (1) liebster (1) limba romana (1) liniste (4) lol (15) Mamagolo (1) maria rosetti (1) Maruta (1) Mihai Ciobanu (1) music (17) nutritie (2) oameni (68) odiseea imobiliara (3) pedofilie (2) penal (1) poezie (1) polipi (1) prostie (18) psihiatrie (1) psihologie (1) reclama (11) recomand (11) religie (6) ring-sling (2) roborock (1) romania (1) rosia montana (1) ruxanda guger (4) sanatate (6) sarcina (2) scurte (20) shopping (2) Simona Tache (1) sling (1) spaga (2) spital (4) sport (2) teapa (2) tv (5) unguri (1) Veronica Bereanda (10) viata de zi cu zi (80) Waking up (11) web (2) World of Warcraft (7) wow (1) WTF (26) www.davidkinsella.com (1)